Biserica Sf. Nicolae din Scheii Braşovului datează din anul 1292. Iniţial a fost construită din lemn şi a fost ulterior înlocuită cu construcţia din piatră, începând cu anul 1495. La ridicarea bisericii din piatră au contribuit localnici şi numeroşi voievozi ai Ţării Româneşti şi Moldovei: Vlad Călugărul, Neagoe Basarab, Petru Cercel, Aron Vodă, Mihai Viteazu şi alţii.
Biserica Sfântul Nicolae apare menţionată într-un edict papal emis de papa Bonficiu al IX-lea care cerea convertirea locuitorilor din Schei, despre care afirma că ar avea o biserică pentru „folosul lor şi slujirea zeilor”.
În curtea bisericii se găseşte clădirea care a adăpostit Prima şcoală românească, transformată în prezent în muzeu.
Biserica Sfântul Nicolae din Braşov
Biserica Sf. Nicolae din Schei
Statuia Diaconul Coresi
Articol și fotografii publicate de
Bianca
în categoria
Braşov
Mănăstirea Horezu (mănăstirea Hurezi) îl are ca şi ctitor pe Constantin Brâncoveanu, fiind construită între anii 1690 – 1693. Mănăstirea este situată la poalele Munţilor Căpăţânii, în nordul judeţului Vâlcea şi aparţine, ca stil de construcţie, artei brâncoveneşti.
Numele acestui ansamblu monastic provine de la numele unei specii de păsări nocturne – huhurezii. Conform legendei, meşterii care au lucrat la construcţia mănăstirii, de frica turcilor, trebuiau să lucreze pe timpul nopţii, atunci când cântau huhurezii.
Ansamblul monastiric se întinde pe aproximativ trei hectare şi are în componenţa sa patru lăcaşe de cult, fiecare având altă perioadă de construcţie şi alt ctitor: biserica propriu-zisă a mănăstirii (Constantin Brâncoveanu), biserica bolniţei (doamna Maria Brâncoveanu – 1696), schitul „Sfinţilor Apostoli” (Ioan Arhimandritul – 1698) şi schitul „Sfântul Ştefan” (Ştefan Brâncoveanu – 1703).
Mănăstirea Horezu a fost inclusă în patrimoniul UNESCO în anul 1993.
Intrarea în Mănăstirea Horezu
Curtea Mănăstirii Horezu
Mănăstirea Horezu
Articol și fotografii publicate de
Bianca
în categoria
Vâlcea
Braşovul a fost denumit în trecut „cetatea celor şapte bastioane” datorită sistemului de ziduri şi bastioane de apărare. Construcţia fortificaţiilor a fost determinată de numeroasele invazii tătare şi turceşti din secolele XIII-XV. Iniţial sistemul de apărare al cetăţii era constituit doar din şanţuri, valuri de pământ şi palisade. În secolul al XVI- lea zidurile aveau 3000 m lungime, 12 m înălţime şi 1,70 – 2,50 m grosime. Zidurile erau duble, iar pe latura nord-estică chiar triple.
Bastioanele erau dispuse la 110 m distanţă între ele. Din sistemul de fortificaţii al Braşovului făceau parte şi 28 de turnuri, din care mai există 6.
Sistemul de fortificaţie al Braşovului reprezintă astăzi un procent de 50% din zidurile, bastioanele, turnurile şi porţile din trecut.
Zidurile Cetăţii Braşovului
Bastionul Postăvarilor
Brașov - turn în apropierea Tâmpei
Articol și fotografii publicate de
Bianca
în categoria
Braşov
Ultimele comentarii