Peştera Urşilor a fost descoperită în anul 1975 în urma unei dinamitări în cariera de marmură din zonă. Este situată lângă localitatea Chişcău din judeţul Bihor şi reprezintă unul dintre cele mai importate obiective turistice din Munţii Apuseni.

Denumirea peşterii se datorează fosilelor a peste 140 de urşi de cavernă descoperite aici, care foloseau peştera ca adăpost şi care, în urmă cu 15000 de ani, au rămas blocaţi în interior.

Peştera Urşilor are o lungime totală de 1 kilometru şi se compune din galerii aflate pe două nivele. Galeria superioară are o lungime de 488 de metrii şi este accesibilă turiştilor iar cea inferioară, cu o lungime de 521 de metrii, este rezervată cercetăriilor ştiinţifice.

Peştera Urşilor din Munţii Apuseni

Galerie din Peştera Urşilor

Scheletul unui urs de cavernă

Biserica fortificată din Cisnădioara, judeţul Sibiu, este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale stilului romanic de pe teritoriul României. Fiind situată în vârful dealului cu acelaşi nume, biserica Evanghelică “Sf. Mihail” a fost atestată documentar în anul 1223. Platoul din jurul bisericii este înconjurat cu o fortificaţie circulară, una dintre cele mai vechi cetăţi ţărăneşti ardelene.

Construită din piatră, biserica se compune din nava centrală, două nave laterale, cor, absida centrală şi două abside laterale. Iniţial bazilica a fost proiectată cu două turnuri situate pe partea de vest deasupra navelor laterale dar acestea nu au mai fost terminate niciodată . Ulterior ridicării bisericii a fost construit, pe partea de vest, un portal romanic încadrat cu câteva arcade care trebuiau să îmbrace întreaga faţadă dar care, la fel ca şi turnurile, nu au mai fost finalizate.

Biserica fortificată din Cisnădioara

Portalul romanic

Refugiul Grind este situat pe versantul estic al Munţiilor Piatra Craiului sub Hornurile Grindului la o altitudine de 1620 de metrii. Cel mai apropiat izvor este situat la aproximativ 30 de minute de refugiu în apropiere de La Table.

Primul refugiu a fost construit în anul 1908 de către Societatea Turiştilor din România, fiind refăcut în anul 1932 de către Asociaţia drumeţilor din munţii iubiţi ai României. În 1936 a fost extins, dar noua cabană, cu o capacitate de 120 de locuri, a fost distrusă în 1953 de o avalanşă. Lângă ruinele ei a fost ridicat un refugiu de lemn, care a fost înlocuit cu actualul refugiu din tablă, în 1983, de către Asociaţia Amicii Salvamont.

Creasta Pietrii Craiului văzută de la Refugiul Grind

Refugiul Grind din Munţii Piatra Craiului