Articole etichetate cu ‘Biserică’

Biserica Domnească din Târgovişte

Biserica Mare Domnească din Târgovişte a fost construită între anii 1583-1585 de către domnitorul Petru Cercel. Biserica poartă hramul Adormirea Maicii Domnului şi face parte din ansamblul Curţii Domneşti din Târgovişte alături de Biserica Domnească Mică şi Turnul Chindiei.

Biserica are o lungime de 30 de metri si o înălţime maximă de 14 metri, având ca stil arhitectural stilul bizantin.

Biserica adăposteşte o impresionantă galerie cu portretele mai multor voievozi din Ţara Românescă: Matei Basarab, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Petru Cercel, Mihai Viteazu şi alţii.

Fotografie cu Biserica Domnească din Târgovişte

Biserica Domnească din Târgovişte

Poză cu Biserica Domnească văzută din Turnul Chindiei

Biserica Domnească văzută din Turnul Chindiei

Fotografie cu turnurile bisericii

Turnurile bisericii

Imagine cu clopotul Bisericii Domneşti

Clopotul Bisericii Domneşti

Biserica Sfântul Nicolae din Braşov

Biserica Sf. Nicolae din Scheii Braşovului datează din anul 1292. Iniţial a fost construită din lemn şi a fost ulterior înlocuită cu construcţia din piatră, începând cu anul 1495. La ridicarea bisericii din piatră au contribuit localnici şi numeroşi voievozi ai Ţării Româneşti şi Moldovei: Vlad Călugărul, Neagoe Basarab, Petru Cercel, Aron Vodă, Mihai Viteazu şi alţii.

Biserica Sfântul Nicolae apare menţionată într-un edict papal emis de papa Bonficiu al IX-lea care cerea convertirea locuitorilor din Schei, despre care afirma că ar avea o biserică pentru „folosul lor şi slujirea zeilor”.

În curtea bisericii se găseşte clădirea care a adăpostit Prima şcoală românească, transformată în prezent în muzeu.

Poză cu Biserica Sfântul Nicolae din Braşov

Biserica Sfântul Nicolae din Braşov

Imagine cu Biserica Sf. Nicolae din Schei

Biserica Sf. Nicolae din Schei

Fotografie cu Statuia Diaconul Coresi

Statuia Diaconul Coresi

Mănăstirea Horezu

Mănăstirea Horezu (mănăstirea Hurezi) îl are ca şi ctitor pe Constantin Brâncoveanu, fiind construită între anii 1690 – 1693. Mănăstirea este situată la poalele Munţilor Căpăţânii, în nordul judeţului Vâlcea şi aparţine, ca stil de construcţie, artei brâncoveneşti.

Numele acestui ansamblu monastic provine de la numele unei specii de păsări nocturne – huhurezii. Conform legendei, meşterii care au lucrat la construcţia mănăstirii, de frica turcilor, trebuiau să lucreze pe timpul nopţii, atunci când cântau huhurezii.

Ansamblul monastiric se întinde pe aproximativ trei hectare şi are în componenţa sa patru lăcaşe de cult, fiecare având altă perioadă de construcţie şi alt ctitor: biserica propriu-zisă a mănăstirii (Constantin Brâncoveanu), biserica bolniţei (doamna Maria Brâncoveanu – 1696), schitul „Sfinţilor Apostoli” (Ioan Arhimandritul – 1698) şi schitul „Sfântul Ştefan” (Ştefan Brâncoveanu – 1703).

Mănăstirea Horezu a fost inclusă în patrimoniul UNESCO în anul 1993.

Intrarea în Mănăstirea Horezu

Intrarea în Mănăstirea Horezu

Curtea Mănăstirii Horezu

Curtea Mănăstirii Horezu

Mănăstirea Horezu

Mănăstirea Horezu